Cate ceva din culisele concertantilor
Ma uitam …cati dintre cei care au blog bat campii..filosofeaza cand nici nu stiu sa scrie corect…dar, nu vreau sa imi scriu aici frustrarile. Doar ziceam ca in loc sa bat si eu campii..mai bine scriu despre ceva din domeniul meu (ca tot m-ati batut la cap, cativa dintre voi sa va zic cum se simte un artist inainte de a intra pe scena).
Sa trecem la subiect.
In primul rand, toata reusita unui muzician tine de talentul cu care poate (sau nu) sa se faca iubit publicului. Trebuie avuta mare atentie atunci cand iti alegi un repertoriu si alegi si persoanele pe care doresti sa le inviti. De ce? Pentru ca nu toata lumea pricepe Bach, nu toata lumea pricepe Mozart…pe cand tot poporul cand aude o lucrare romantica, gen Wieniawsky sta holbata la cat de repede isi misca respectivul degetele, necunoscand insa ca o lucrare baroca sau clasica este, poate, de o dificultate mult mai mare decat una romantica in ce priveste stilul, interpretarea, gandirea matura etc.
So, daca doresti sa ai succes la tot poporu`…cat incult si cult cuprinde, baga niscaiva Wieniawsky si vei avea mai multe sanse de a fi “bisat” . Canta Bach, Ciaccona spre exemplu din partita a IIa pentru vioara solo la un concert in care publicul e format din elevi de scoli generale sau persoane care nu prea se preocupa cu muzica buna si ai toate sansele sa pleci huiduit de-acolo.
Asta facand referire la stil. Acum, un mic secret e ca….atunci cand publicul este deschis, este gata de a te asculta, observi iubire de muzica in sufletul oamenilor carora le canti, automat poti sa si dai ce iti cer (Daca ai de unde). Se intampla ca multi muzicieni talentati sa nu poata interpreta..sau sa cante “in greata” (pe termeni populari) din cauza ca publicul e total dezinteresat de a asculta . Veti zice “OK, dar publicul trebuie castigat de artist!” .. De acord cu voi ! Dar si artistul trebuie castigat de public.
Referitor la intrebarile in genul” Ai emotii inainte de un concert?”
Uf, ce n-as da sa pot raspunde sincer cu “NU” … de 13 ani ma lupt cu sentimentele astea si …tot nu prea reusesc. Cat de mic concertul si tot ai emotii. Se intampla sa nu ai …atunci cand esti deja plictisit de respectivul repertoriu …ceea ce e mai rar la persoanele pana in 30 de ani 
. Maine, de exemplu, am concert cu Orchestra Filarmonicii din Bacau. Cant cu ei un concert usurel…din punct de vedere tehnic si notist. Mozart 3. Cu toate astea, ieri mi-a fost rau de la stres :D . Si..imi impun eu …sa nu mai am emotii..da` degeaba. De atatia ani de concertat m-am obisnuit deja 
).
Vroiam sa scriu mai multe pe tema asta…da` cum nu mai am timp, ma opresc aici.
abia astept sa vad concertu` de maine …emotiile sunt, inevitabil; dar atunci cand iti stii prietena acolo, undeva printre randuri, pe un scaun ce probabil nu-l zaresti, ca sta cu sufletul la gura si te incurajeaza, treci altfel
.
Cat despre interpretarea pieselor , prima ce-mi vine acu in minte e la concertu de la Craiova, cand, erai atat de mult in spiritul muzicii, incat noi stateam cu sufletul la gura sa nu cumva sa cazi de pe scena :d. Sara mereu e la inaltime si asta nu-i o noutate pentru nimeni . >:D<
oau tu! tz-ai facut blog. bravo
Sa stii ca si chestia asta cu talentu-i relativa, dat fiind faptul ca talentul tine de ereditate, implicit de gene, implicit de un anume grad de predestinare.
Stiu ca-nvatam pe cand eram intr-a 10-a si eram eu tare entuziasmata de lectiile de psiho, ca talentul contribuie in reusita unui om, insa nu-i definitoriu pentru aceasta. Mai sunt si alti factori cum ar fi perseverenta, activitatea bine orientata spre scop, motivatia etc.
Cat despre receptivitatea publicului la un anumit gen muzical, e mult de discutat. Incultura e la loc de cinste in societatea noastra, dar asta nu ar trebui sa influenteze pe nici un artist sa “presteze” servicii de calitate. In sfarsit, parerea mea e ca arta se face de dragul artei, si nu de dragul consumatorilor de arta.
Astept si alte trairi din culisele vietii tale de artist talentat. Succes la concert (nici nu ma-ndoiesc ca n-ai avea)!
sa NU “presteze”servicii de calitate*
Alexa, era vorba chiar de niste exemple recente. Is frustata pe tema asta :d. Cand in sala…era o adunatura de mucosi care mancau pop corn si saratele, eu ma chinuiam sa cand John Williams, da` numa eu stiu ce ganduri criminale aveam in momentele alea …de la luatu` microfonului si aruncatu` cu el in public..pana la oprirea mea…si sa incep a urla la ei
. La faze penibile in genul asta me referaeam eu. Chestia cu talentul e asa cum zici tu. Eu ma refeream nu la talentul de a te face iubit publicului. Asta nu tine de perseverenta…ci de felul tau de-a fi…Exista mari artisti care nu sunt chiar asa apreciati de public cum sunti altii …mai “mici” ca valoare care sunt insa ridicati in slavi. Cam pe aici vroiam sa ajung 
.
Multumesc de urari..si imi pare rau ca nu esti acasa sa arunci si tu cu o rosie pe scena maine
te pup